SM este in ciuda cercetarilor intense, o boala nevindecabila,
dar evolutia si urmarile ei pot fi tratate.
Descrierile gasite intamplator, lasa sa se inteleaga in istorie
ca SM, ca boala necunoscuta, ar proveni din urma cu cateva sute de ani
In cartea "Island-Saga" a scriitorului St. Thorlakr se pome-neste
de sotia unui viking, pe nume Hala, care suferea de accese temporare de orbire, cu dificultati in vorbire. Aceste probleme disparand dupa cateva zile, in
urma rugaciunilor. Aceasta se intampla in anii 1293 – 1323.
Un medic celebru, in acele timpuri, dupa consultatia lui Lydwina von Schiedam (1380-1433), in
limitele posibilitatilor de atunci, avea sa spuna: “Mana Domnului a atins-o pe
aceasta femeie”. Istoria suferintei si personalitatea pacientei, erau atat de
neobisnuite, incat aceasta si-a castigat, mai tarziu, un loc in istoria
bisericii catolice, sub numele “Sfanta Lydwina von Schiedam.
Jurnalul varului reginei Victoria a Angliei, Augustus Frede-rick d’Este (1794-1848), este ca un proces verbal al SM. d’Este noteaza ca dupa
inmormantarea unei rude apropiate, a fost cateva zile orb, aceasta orbire
disparand apoi complet. Un puseu tipic de SM, dar boala era atunci necunoscuta.
Aspecte detaliate se pot citi in acest jurnal, in care se arata cum a evoluat
boala. La 28 de ani au aparut primele probleme cu vederea, care au disparut
complet dupa un timp. Cinci ani mai tarziu, paralizia ambelor picioare, multe
saptamani o stare de extrema slabiciune si caderi repetate. In urmatorii ani
dureri la urinare, incontinenta fecala si tulburari de potenta. Pierderile de
sensibilitate ale abdomenului se inrautatesc. Nesiguranta pe picioare, senzatie
de ameteala, probleme cu scrisul si depen-denta de un scaun cu roti.Medicii nu
puteau opri evolutia bolii.
1838 Tipologia bolii urmeaza abia la inceputul
secolului 19.
Puzzel-ul SM:
Frigul/umezeala, raniri, incarcaturi emotionale, infectii,
modificari genetice, otravuri, alimentatie deficitara, consum exagerat de
grasimi … incercarile, de a aduce lumina in intunericul bolii celor 1000 de fete, sunt tot
atat de numeroase precum primele incercari ale terapiei ei. Acestea au dus la
progrese, dar si la teorii confuze, greu de inteles. Cai gresite, dar care in
ultimii zeci de ani au dus si la cunostinte intemeiate.
Petele tipice (placile), din tesuturile intarite ale creierului
si maduvei spinarii, la cei afectati si care apar in diferite locuri
(multiple), vor fi pentru prima data descrise in Paris, in anii 30 ai secolului
19, de catre Robert Carswell in 1838.
1874 Ca un nor negru …
“Dupa cele ce am spus, trebuie sa va mai chinui inca si cu
terapiile? Nu a venit inca timpul ca toate acestea sa fie atacate cu
seriozitate” spunea J.M. Charcot in 1874 la sfarsitul unui simpozion despre SM.
“Aceasta reprezentare a atarnat, mai mult de o suta de ani, ca
un nor negru asupra SM.”
Prof. H.J.Bauer 1999
Caracteristicile esentiale vor fi definite de Joseph Babinski (1857-1932), aveau sa se numeasca din 1896, in urma unei intalniri de la Societatea de Biologie: "semnul lui Babinski" (în
cazul unei leziuni a tractului piramidal, reflexul normal în flexie al
degetelor de la picioare, la excitarea marginei externe a plantei, se
transformă într-unul patologic, si anume extensia izolată a halucelui
(degetul mare), asociată eventual cu resfi-rarea "în evantai" a
celorlalte degete.
Revista DMSG-Societatea Germana de
Scleroza Multipla.
Traducere: Virgil Dinca
