1913
Diagnosticul de SM despre lichid…
Intai
diagnosticul si apoi terapia.
Ceea ce
astazi este considerat perfect normal, a fost in istoria bolii considerata ca
un progres deosebit. Diagnosticarea bolii prin analizarea compozitiei
lichidului cefalo-rahidian, obtinut printr-o punctie lombara.
In
lichidul cefalo-rahidian al pacientilor de SM se fac remarcate anumite albumine
produse de cateva celule inflamatoare (lanturile oligoclonale). Ele nu apar la
persoanele sanatoase si nici in serul sangvin al bolnavilor.
Din
secolul 14 si pana astazi… SM cutreiera toate straturile sociale.
Personalitati
distinse, precum Heinrich Heine sau Jacqueline du Pre`, stau ca marturie pentru
nenumaratii oameni, care si-au dedicat viata, in ciuda SM, in a realiza cu
curaj si devotament ce si-au propus.
1950
Simpozion in New York: Bolile de nervi vor fi diferentiate.
Un nou
inceput.
La
simpozionul din New York, a fost pentru prima oara perceputa situatia SM.
Pentru intelegerea bolii, aceasta a insemnat o schimbare foarte mare, tinand
cont ca pana in acel moment SM era considerata adesea ca fiind o boala psihica
(SM este o boala a sistemului nervos central).
1972
Masuratorile electrice arata…SM este ca atunci cand schimbi trenul accelerat cu
“personalul”.
Cu cat
viteza de transmitere a impulsrilor prin nervi este mai mica cu atat handicapul
bolnavului de SM este mai mare. Telul principal al cercetarii si terapiei este
de a micsora sau de a tine pe loc, pe cat posibil, distrugerile aparute in
procesele de demielinizare al nervilor.
G.D.Dawson
a descoperit in anul 1951 metodica automata a valorii medii. In anul 1972
Holliday si colegii au introdus pentru pacientii de SM, relevantele potentiale
vizuale evocate.
1981 Cu
RMN… sa mergem pe urmele dimensiunii bolii
Cu
ajutorul aparatului de rezonanta magnetic nucleara (RMN), se remarca si se
poate urmari evolutia modificarilor tesuturilor, fara a te iradia inutil.
RMN-ul arata cam de 10 ori mai multe semne despre activitatea bolii, decat se
manifesta clinic. Semnele clinice ale bolii sunt asa numitele “varfurile"
iceberg-ului.
Interferonul
impiedica demielinizarea.
In 1957
au fost descoperiti interferonii si recunoscuti ca substanta activa a
propiului corp. Descoperirea a fost considerata o senzatie, pentru ca se spera,
prin aceasta, descoperirea unui medicament impotriva tuturor bolilor de virus.
Entuziasmul de la inceput a facut loc, mai tarziu, trezirii la relitate.
1990 O angajare
concentrata in cercetarea pentru gasirea a noi medicamente.
Aproape 200 de ani au trecut fara sa se
fi descoperit un medicament contra SM. In ultimile trei decade ale celui de al
doilea mileniu, au fost admise noi si eficiente medicamente impotriva SM. Nu
trebuie uitat succesul cercetarii genetice care a facut posibil acest
lucru.
2000
“If I had MS”
Revista DMSG-Societatea Germana de
Scleroza Multipla Traducere: Virgil Dinca
Solicitare
de opinii
Sa
vorbesti despre SM, este o treaba, dar sa traiesti cu SM este o cu totul alta
si de aceea este “daca as avea SM”, o exprimare mai mult decat retorica. Este o
increngatura moderna intre medicina si pacient, cladirea unei relatii mai
intense de parteneriat si impingerea oamenilor in centrul atentiei, nu numai
boala.
“Daca as
avea SM” este o intrebare la care fiecare ar putea raspunde singur. Viata arata
altfel, depinde de care parte a acului seringii, te afli.
Acceptarea
in viata zilnica, in profesie, decizia pentru un angajament onorific, ca
raspunzator in politica sau intr-un birou de conducere, sau mai simplu
atentiile zilnice sa aduci caldura in relatiile umane – SM este mai mult decat
o bo
Cum vi-se pare, puteti sa faceti ceva pentru bolnavii de SM?”
