KINETOTERAPIA SI SCLEROZA MULTIPLA (I)

   Reabilitarea in Scleroza Multipla  (SM)  este deosebit de importanta, pentru a indeparta cat mai mult momentul  la care se ajunge la imobilizarea in scaunul cu rotile.

Recuperarea in SM presupune in primul rind o kinetoterapie adecvata fiecarui caz in parte in functie de restantul functional pe care il are pacientul la momentul respectiv.

Boala se agraveaza lent, in decursul mai multor ani. Abordarea recuperatorie presupune intervenetia asupra fiecarei perturbari aparute.

Functiile motorii si echilibrul

Pentru imbunatatirea functiilor motorii, exercitiile fizice aerobe sint cele mai indicate. Pe linga faptul ca intretin fibrele musculare normal inervate, pot reduce semnificativ senzatia de oboseala si depresie.

Exercitiile pentru cresterea fortei musculare folosesc greutati adaptate fiecarui pacient.

Foarte utile sint si exercitiile pentru antrenarea mersului si echilibrului. Exercitiile nu trebuie sa fie prea intense, pentru a nu provoca o crestere insemnata a temperaturii corpului. De asemenea, exercitiile trebuie sa fie regulate si gindite pe termen lung, ca mod de viata.

Pacientii cu un grad mai mare de dizabilitate pot efectua activitati mai lejere care sa solicite anumite segmente neutilizate. (Este vorba de simplele activitati de zi cu zi, precum toaleta, imbracatul, alimentarea, folosirea dusului etc. )

Imprecizia gesturilor

In ceea ce priveste unele probleme legate de tulburarea de tip ataxie - de imprecizie a unui gest - se pot face exercitii care sa favorizeze precizia gestului, si chiar controlul vizual – supravegherea vizuala a miscarilor; realizandu-se astfel un dublu control atit din partea sensibilitatii miscarilor cit si a controlului vizual.

Ataxia: 

Ø    pierderea echilibrului

Ø    pierderea coordonarii musculaturii de la nivelul mainilor, bratelor sau picioarelor

Ø    dificultati l a mers

Ø    vorbire neclara

Ø    dificulati de deglutitie (inghitire)

 Nistagmusul si ataxia cerebeloasa se intalnesc frecvent in sceloza multipla, insa nu sunt intotdeauna insotite de slabiciunea si spasticitatea membrelor. Pacientul poate prezenta de asemenea si ataxie senzoriala datorita implicarii maduvei spinarii. In perioadele de remisie, ataxia se poate reduce sau disparea cu totul. In cursul exacerbarilor ataxia poate reaparea, se poate inrautati sau chiar devine permanenta.

Scleroza multipla provoaca si nevrita optica, atrofie optica, slabiciune si amorteala, diplopie, ameteala si disfunctia vezicii urinare.

Managementul spasticitatii

Are la baza folosirea frecventa (citeva  de minute la fiecare citeva ore, daca este posibil) a intinderilor musculare (stretching). Sint preferate intinderile blinde si de durata lunga, celor intense si scurte. Pentru spasticitate exista kinetoterapie, dar si medicatie specifica si proceduri de fizioterapie care o contracareaza. Spasticitatea devine la un moment dat inamicul numarul unu pentru bolnavul cu SM. Tocmai de aceea trebuie combatuta atit prin medicatie cit si prin kinetoterapie si fizioterapie. De exemplu, printre altele, racirea unor grupe musculare are efect antispastic. Imediat dupa aceasta procedura cind spasticitatea a disparut, se aplica proceduri de tip stimulare electrica functionala.

Bolnavul trebuie pregatit in sensul urmarii intr-o prima etapa a terapiei pentru despasticizare si apoi poate sa  faca exercitiile de kinetoterapie sau de mers corectiv. Exercitiile pot fi mai usor facute, lipsind  spasticitatea care  bolcheaza miscarea.

Din pacate, cu exceptia toxinei botulinice si a medicamentelor care trebuie administrate zilnic, toate celelalte proceduri (enumerate mai sus) nu reusesc decit decit sa contracareze spasticitatea pentru intervale scurte de timp. Incit, a doua zi, pacientul de trezeste cu aceleasi probleme.

De asemenea, este importanta invatarea pacientului sa utilizeze - atunci cind este cazul - o cirja de sprijin sau un cadru de mers. Mersul ca atare nu trebuie sa fie abandonat, ci mentinut cit mai autonom.