Istoria Sclerozei Multiple II

1913 Diagnosticul de SM despre lichid…

 Intai diagnosticul si apoi terapia.

Ceea ce astazi este considerat perfect normal, a fost in istoria bolii considerata ca un progres deosebit. Diagnosticarea bolii prin analizarea compozitiei lichidului cefalo-rahidian, obtinut printr-o punctie lombara.

In lichidul cefalo-rahidian al pacientilor de SM se fac remarcate anumite albumine produse de cateva celule inflamatoare (lanturile oligoclonale). Ele nu apar la persoanele sanatoase si nici in serul sangvin al bolnavilor.

Din secolul 14 si pana astazi… SM cutreiera toate straturile sociale.

Personalitati distinse, precum Heinrich Heine sau Jacqueline du Pre`, stau ca marturie pentru nenumaratii oameni, care si-au dedicat viata, in ciuda SM, in a realiza cu curaj si devotament ce si-au propus. 

1950   Simpozion in New York: Bolile de nervi vor fi diferentiate.

Un nou inceput.

La simpozionul din New York, a fost pentru prima oara perceputa situatia SM. Pentru intelegerea bolii, aceasta a insemnat o schimbare foarte mare, tinand cont ca pana in acel moment SM era considerata adesea ca fiind o boala psihica (SM este o boala a sistemului nervos central).

1972  Masuratorile electrice arata…SM este ca atunci cand schimbi trenul accelerat cu “personalul”.

Cu cat viteza de transmitere a impulsrilor prin nervi este mai mica cu atat handicapul bolnavului de SM este mai mare. Telul principal al cercetarii si terapiei este de a micsora sau de a tine pe loc, pe cat posibil, distrugerile aparute in procesele de demielinizare al nervilor.

G.D.Dawson a descoperit in anul 1951 metodica automata a valorii medii. In anul 1972 Holliday si colegii au introdus pentru pacientii de SM, relevantele potentiale vizuale evocate. 

1981 Cu RMN…   sa mergem pe urmele dimensiunii bolii

Cu ajutorul aparatului de rezonanta magnetic nucleara (RMN), se remarca si se poate urmari evolutia modificarilor tesuturilor, fara a te iradia inutil. RMN-ul arata cam de 10 ori mai multe semne despre activitatea bolii, decat se manifesta clinic. Semnele clinice ale bolii sunt asa numitele “varfurile" iceberg-ului.

Interferonul impiedica demielinizarea.

In 1957 au fost descoperiti interferonii si recunoscuti ca substanta activa a propiului corp. Descoperirea a fost considerata o senzatie, pentru ca se spera, prin aceasta, descoperirea unui medicament impotriva tuturor bolilor de virus. Entuziasmul de la inceput a facut loc, mai tarziu, trezirii la relitate.

1990    O angajare concentrata in cercetarea pentru gasirea a noi medicamente.

Aproape 200 de ani au trecut fara sa se fi descoperit un medicament contra SM. In ultimile trei decade ale celui de al doilea mileniu, au fost admise noi si eficiente medicamente impotriva SM. Nu trebuie uitat succesul cercetarii genetice care a facut posibil acest lucru.                                                

 2000     “If I had MS”      

                     Revista DMSG-Societatea Germana de Scleroza Multipla                                                                                               Traducere: Virgil Dinca   

        Solicitare de opinii

 Sa vorbesti despre SM, este o treaba, dar sa traiesti cu SM este o cu totul alta si de aceea este “daca as avea SM”, o exprimare mai mult decat retorica. Este o increngatura moderna intre medicina si pacient, cladirea unei relatii mai intense de parteneriat si impingerea oamenilor in centrul atentiei, nu numai boala.

“Daca as avea SM” este o intrebare la care fiecare ar putea raspunde singur. Viata arata altfel, depinde de care parte a acului seringii, te afli.

Acceptarea in viata zilnica, in profesie, decizia pentru un angajament onorific, ca raspunzator in politica sau intr-un birou de conducere, sau mai simplu atentiile zilnice sa aduci caldura in relatiile umane – SM este mai mult decat o bo

ala. SM modifica viata in fiecare zi si de la temelie.

Cum vi-se pare, puteti sa faceti ceva pentru bolnavii de SM?”

            

                                                                                                                              

                                                                                                                                            

Istoria Sclerozei Multiple I

 SM este in ciuda cercetarilor intense, o boala nevindecabila, dar evolutia si urmarile ei pot fi tratate.

Descrierile gasite intamplator, lasa sa se inteleaga in istorie ca SM, ca boala necunoscuta, ar proveni din urma cu cateva sute de ani

  In cartea "Island-Saga" a scriitorului St. Thorlakr se pome-neste de sotia unui viking, pe nume Hala, care suferea de accese temporare de orbire, cu dificultati in vorbire. Aceste probleme disparand dupa cateva zile, in urma rugaciunilor. Aceasta se intampla in anii 1293 – 1323.

 Un medic celebru, in acele timpuri, dupa consultatia  lui Lydwina von Schiedam (1380-1433), in limitele posibilitatilor de atunci, avea sa spuna: “Mana Domnului a atins-o pe aceasta femeie”. Istoria suferintei si personalitatea pacientei, erau atat de neobisnuite, incat aceasta si-a castigat, mai tarziu, un loc in istoria bisericii catolice, sub numele “Sfanta Lydwina von Schiedam.

 Jurnalul varului reginei Victoria a Angliei, Augustus Frede-rick d’Este (1794-1848), este ca un proces verbal al SM. d’Este noteaza ca dupa inmormantarea unei rude apropiate, a fost cateva zile orb, aceasta orbire disparand apoi complet. Un puseu tipic de SM, dar boala era atunci necunoscuta. Aspecte detaliate se pot citi in acest jurnal, in care se arata cum a evoluat boala. La 28 de ani au aparut primele probleme cu vederea, care au disparut complet dupa un timp. Cinci ani mai tarziu, paralizia ambelor picioare, multe saptamani o stare de extrema slabiciune si caderi repetate. In urmatorii ani dureri la urinare, incontinenta fecala si tulburari de potenta. Pierderile de sensibilitate ale abdomenului se inrautatesc. Nesiguranta pe picioare, senzatie de ameteala, probleme cu scrisul si depen-denta de un scaun cu roti.Medicii nu puteau opri evolutia bolii.

 1838 Tipologia bolii urmeaza abia la inceputul secolului 19.

Puzzel-ul SM:

Frigul/umezeala, raniri, incarcaturi emotionale, infectii, modificari genetice, otravuri, alimentatie deficitara, consum exagerat de grasimi … incercarile, de a aduce lumina in intunericul bolii celor 1000 de fete, sunt tot atat de numeroase precum primele incercari ale terapiei ei. Acestea au dus la progrese, dar si la teorii confuze, greu de inteles. Cai gresite, dar care in ultimii zeci de ani au dus si la cunostinte intemeiate.

Petele tipice (placile), din tesuturile intarite ale creierului si maduvei spinarii, la cei afectati si care apar in diferite locuri (multiple), vor fi pentru prima data descrise in Paris, in anii 30 ai secolului 19, de catre Robert Carswell in 1838. 

1874  Ca un nor negru …

 “Dupa cele ce am spus, trebuie sa va mai chinui inca si cu terapiile? Nu a venit inca timpul ca toate acestea sa fie atacate cu seriozitate” spunea J.M. Charcot in 1874 la sfarsitul unui simpozion despre SM.

“Aceasta reprezentare a atarnat, mai mult de o suta de ani, ca un nor negru asupra SM.”           

                                           Prof. H.J.Bauer 1999

Caracteristicile esentiale vor fi definite de Joseph Babinski (1857-1932), aveau sa se numeasca din 1896, in urma unei intalniri de la Societatea de Biologie: "semnul lui Babinski" (în cazul unei leziuni a tractului piramidal, reflexul normal în flexie al degetelor de la picioare, la excitarea marginei externe a plantei, se transformă într-unul patologic, si anume extensia izolată a halucelui (degetul mare), asociată eventual cu resfi-rarea "în evantai" a celorlalte degete.

       

       Revista DMSG-Societatea Germana de Scleroza Multipla.

       Traducere: Virgil Dinca